Cu toții avem motive pentru care facem ceea ce facem. Motive pentru care facem exerciții fizice (sau nu facem). Motive pentru care mâncăm așa cum mâncăm. Motive pentru care ne trezim, dormim și muncim. Există un factor de motivare în spatele fiecărui aspect al vieții – chiar dacă nu suntem întotdeauna conștienți care anume este motivația respectivă.
Unele motivații sunt mai puternice și mai convingătoare decât altele. Unele sunt de ajutor pentru un timp, dar apoi nu se mai potrivesc nevoilor sau vieții noastre. Uneori există mai multe motivații care duc la o anumită acțiune. Unele motivații se bazează pe adevăr, iar altele se bazează pe convingeri sau presupuneri eronate.
Astăzi vom arunca o privire mai atentă la câteva motivații obișnuite pentru lucrare. Mai înainte însă, iată două principii pe care e bine să le avem în vedere:
Dumnezeu, în îndurarea Sa, este gata să ne întâlnească acolo unde suntem și să ne conducă acolo unde trebuie să fim. Doar pentru că El a folosit ceva pentru a ne motiva să ne îndreptăm acolo unde dorea să fim nu înseamnă că motivația aceea inițială este una de care am putea sau ar trebui să depindem pe termen lung.
Pavel explică acest lucru în mod special în Filipeni 1:15-17. El vorbește despre cei care Îl predică pe Hristos – unii din rivalitate și invidie, alții din dragoste și bunăvoință. Care este răspunsul lui? Bucurie că, în ciuda motivelor, Hristos este predicat.