Ai început vreodată să faci ceva cu mult entuziasm și pasiune, pentru a descoperi că după câteva săptămâni, luni sau ani, aceste sentimente au dispărut? Ceea ce te entuziasma la început a devenit banal. Ceea ce-ți producea anticipare și visare a fost înlocuit de teamă sau apatie.
Aceste schimbări pot avea loc și în lucrare. După ce pasiunea noului se stinge, este ușor să lucrezi și să slujești din datorie sau ca să împlinești așteptările altora. Este slujba ta, responsabilitatea ta. Oamenii contează pe tine ca să le împlinești nevoile. Astfel ajungi să faci ceea ce este nevoie.
Este de dorit să fii credincios. Este bine să continui să slujești chiar și atunci când „n-ai chef“. Cu toții trecem prin anotimpuri de viață în care ne simțim așa.
Pericolul însă este să ajungem într-o fază în care aceasta este o motivație normală. Slujirea timp de săptămâni sau luni de zile doar din datorie sau pentru a împlini așteptări îți va ucide inima și abilitatea de a iubi. Cea mai mare poruncă este să iubești – să-L iubești pe Dumnezeu și să iubești oamenii (Matei 22:36-40). Datoria și dragostea nu pot exista una lângă cealaltă
Cuvântul datorie înseamnă ceva care este de așteptat sau se cere. Ai trecut prin perioade lungi în lucrare în care ai simțit că slujești din datorie? Ce alte cuvinte ai folosi pentru a descrie lucrarea sau slujirea ta din acea perioadă?
Cum ți-a fost inima în aceste anotimpuri ale motivării prin datorie?
Spune-I lui Dumnezeu că vrei să faci lucrarea dintr-o inimă plină de dragoste, nu din datorie. Roagă-L să lucreze în tine și să-ți dea putere.