Meditația biblică are capacitatea de a ne schimba atitudinile și perspectivele pe măsură ce permitem adevărului să înlocuiască gândurile și sentimentele incorecte. Să aruncăm o privire la acest lucru în viața profetului Ieremia.
În Plângeri 3:17-20 citim cum își descrie Ieremia disperarea, folosind chiar și cuvinte ca acestea: „Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea“. Ieremia fusese martor la căderea Ierusalimului și la luarea prizonierilor de război și, ca atare, a fost cuprins de suferință.
El a vorbit despre suferința mentală și fizică de care era afectat. A povestit despre peregrinările lui pentru că nu avea o casă sau un loc unde să locuiască. Totul era amar, dureros și chinuitor.
Și care a fost consecința tuturor acestor lucruri? Sufletul său și-a amintit de durere. A fost asaltat de frică la fiecare pas. Nu a putut scăpa de amintiri. Sufletul său a fost măcinat.
Și ce a făcut după aceea? Citim în Plângerile 3:21: „Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde.“ Ce și-a amintit? Spre ce a ales să își îndrepte gândurile și atenția? Cu ce adevăr și-a umplut mintea la nesfârșit? La ce a meditat?
La aceste cuvinte: „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!“ (Plângeri 3:22–23).
Atunci când Ieremia și-a îndreptat gândul spre acest adevăr, sufletul său a fost umplut de speranță. Mintea și inima lui s-au ancorat în bunătatea lui Dumnezeu chiar și în mijlocul unei mari dureri. Iată ce poate face meditația biblică și în viața ta.
Cum ai descrie diferența dintre sentimentele și gândurile lui Ieremia înainte de meditarea la adevărul biblic și după aceea?
Este vreun domeniu în viața ta în care ți-ai pierdut speranța? De ce cuvinte din Scriptură ai putea avea nevoie să-ți amintești și să începi să meditezi la ele?